STIRI

Migrenele îngrozitoare au închis-o pe Marie Summers, o englezoaică de 31 de ani, într-o "temniţă a durerii". Nu avea voie să ia pastile, nu mai putea să meargă normal, să citească sau să vorbească, ba chiar în unele dimineţi îi era imposibil să se ridice din pat. Până într-o zi când, după o căutare pe internet, a aflat despre efectele terapeutice ale canabisului. După ceva timp, s-a hotărât să încerce drogul, în ciuda faptului că era ilegal. Rezultatele au fost cu adevărat uimitoare, potrivit ziarului britanic The Independent, care a publicat povestea lui Summers, spusă chiar de ea.

"Dacă spui cuiva că suferi de migrene cronice, este foarte probabil să nu fi înţeles. Spune-le că suferi de migrene cronice care îţi cauzează un deficit neurologic, plus un mic cavernom cu angiom venos şi vei primi în schimb doar o privire debusolată.

Această colecţie de cuvinte este extrem de inadecvată având în vedere că durerea mi-a demontat sistematic creierul şi mi-a distrus corpul, dar sunt singurele resurse pe care le pot folosi, fără a apela la ilustraţii.

Am suferit de migrene îngrozitoare toată viaţa, dar când aveam în jur de 20 de ani, durerea şi frecvenţa s-au intensificat. Acum doi ani am început să realizez că nu există nici o pauză între atacuri. Creierul meu alunecase într-o buclă, migrenă după migrenă, şi nimeni şi nimic nu putea să întrerupă acest cerc vicios al durerii.

În ciuda cantităţilor mari de medicamente preventive, fiecare cu un set de reacţii adverse, la jumătatea anului 2009 migrenele mele zilnice deveneau din ce în ce mai sinistre. Trăisem într-o durere constantă o perioadă atât de lungă, încât nu mai speram ca lucrurile să se îmbunătăţească. Ceea ce nu anticipasem însă era că restul corpului meu începuse să se revolte, de asemenea.

Brusc, nu mai puteam să merg, dar nu din cauza durerilor, ci pentru că picioarele mele pur şi simplu nu mă mai ascultau. Când mă forţam, începeam să tremur, ca o frunză prinsă de furtună, apoi, de cele mai multe ori, îmi pierdeam cunoştinţa.

Nu mă puteam concentra să citesc sau să scriu şi nici să port o conversaţie mai lungă, iar orice mişcare îmi provoca greaţă. Aproape în fiecare zi îmi era imposibil să mă dau jos din pat. Am fost internată în nenumărate rânduri în spital, dar primeam tot timpul răspunsul că migrenele se joacă cu creierul meu. Dacă durerile ar fi continuat să mă chinuie, mi-ar fi distrus încet-încet viaţa şi ar fi scurtat-o semnificativ.

Este greu să descriu ce înseamnă să trăieşti în fiecare zi cu un corp care se distruge, fără să pară că cerşesc milă. Nu voiam milă, ci înţelegere. Când o durere este constantă, răul şi slăbiciunea îţi chinuie fiecare colţisor al corpului, iar mintea începe să piardă amintiri şi cuvinte. Începi să te simţi mai mult o legumă decât un om. Tot potenţialul pe care l-ai avut odată pare doar o umbră, frumuseţea devine fadă şi începi să te simţi răspunzătoare pentru cei dragi.

Durere sau închisoare

Într-un moment de nebunie, am căutat pe Google efectele medicinale ale canabisului asupra migrenelor şi afecţiunilor neurologice corelate. Rezultatele m-au surprins şi aproape că am refuzat să le cred. Nu am vrut să citesc cât de eficientă ar fi fost planta, pentru că nu voiam să încerc ceva ilegal şi testat în urmă cu mulţi ani, din teribilismul adolescenţei.

Am fost învăţată că medicamentele sunt extrem de neplăcute, şi că, la fel ca în cazul sexului din epoca victoriană, dacă îmi plac înseamnă că fac ceva greşit. După ce am citit argumentele pro şi contra, am decis că încercarea canabisului are semnificativ mai puţine riscuri de efecte secundare, comparativ cu toate pastilele legale care îmi fuseseră prescrise până în acel moment, dar cu o şansă mai mare de succes.

La fel ca majoritatea suferinzilor de dureri cornice, am fost insistent sfătuită să nu iau medicamente pentru durere, fie că este vorba de paracetamol sau morfină, pentru că provoacă dureri combinate şi înrăutăţesc până la urmă afecţiunea. Când medicina modernă te condamnă la o viaţă plină de durere, cu speranţe mici de vindecare, imposibiltatea de a lua medicamente pare o jignire.

Cercetările medicale arată că planta de canabis nu provoacă dureri după întreruperea tratamentului, lucru aproape singular printre medicamentele de acest tip. Oportunitatea de a ieşi din cercul durerii părea tentantă, însă trebuia să mă decid dacă eram suficient de curajoasă pentru a încălca legea, la vârsta de 31 de ani.

M-am inspirat din vorbele lui Bertrand Russell: "O persoană ar trebui să respecte opinia publică în măsura în care este necesară pentru a evita înfometarea şi închisoarea, dar tot ce trece de această limită este acceptarea voluntară a unei tiranii inutile, şi este foarte probabil să interfereze cu fericirea, în nenumărate moduri". Aspectul care mă interesa în mod special era evitarea încarcerării